26 aug. 2016

Motto:„Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.”

        Una dintre cele mai ciudate schițe ale lui Caragiale se numește Inspecțiune. Un funcționar din administrația publică se sinucide în ajunul unei inspecții de la minister. Avea vechime în slujbă și renumele unui angajat corect. De altfel, inspectorul constată că nu furase nimic, din casa lui de la slujbă nu lipsea nimic, ba mai mult erau niște bani în plus. Cu două seri înainte, la mai multe beri cu colegii, Anghelache se-nfuriase rău când auzise povestea unuia care furase banii din casă și fugise în lume cu ei. Nu hoțul i-a stârnit furia însă, ci administrația centrală care face controale foarte rar. Când tovarășii de bere îi spun că n-are de ce să-și facă probleme, fiindcă el este un om cinstit, nenea Anghelache nu mai suportă și pleacă de la berărie. 
       „De ce, nene Anghelache?” este întrebarea-concluzie a textului. Critica literară a răspuns în fel și chip. Nu cred că trebuie căutat un răspuns. Ca în schița lui Cehov, „Moartea unui slujbaș”, totul e șarjat, bizar, neverosimil. La Cehov, un funcționar strănută în ceafa unui șef, stând în spatele lui la un spectacol de teatru sau de operă și, de spaimă, își tot cere scuze până moare. Nu sunt texte realiste, ci fantezii de un umor negru. Ispita e mare și omul imprevizibil. Cine nu-i rezistă fuge în lumea mare, după ce s-a-nfruptat din ea, cine-i rezistă se sinucide. Or mai fi și altfel de oameni, dar nu în schițe. Într-o lume comică, omul e fragil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu