Este unul dintre principiile
care structurează programele de studiu, nelipsit din documentele școlare din
1998 încoace, de când a început tentativa de reformare a învățământului
preuniversitar. Mai mult ca sigur a fost prezent și-n programele comuniste,
chiar dacă individualizarea ar putea suna diversionist într-un asemenea
context, dar din toate principiile enunțate de programele școlare, acesta ține
de o demagogie aproape incredibilă. Sună bine: individualizarea învățării,
adică tot ce face profesorul la școală trebuie să țină cont de cele câteva zeci
de individualități pe care le vede săptămânal câteva ore.
Mai clar. Un profesor de română e fericit, pentru că
disciplina lui are alocate mai multe ore în planul de învățământ și vede, în
medie, o clasă de 28-36 de oameni, să zicem 30, trei ore pe săptămână, deci
pentru o individualizare reală are la dispoziție 6 minute de om. E cam puțin...
Mai găsește câteva și în afara orelor, dar tot e puțin. Are totuși ocazia să-i
cunoască mai bine în timp decât colegii lui de suferință, pentru că-i pune să
scrie tot felul de lucruri și nu există mijloc mai sigur de a pătrunde în
labirintul individual decât lăsând omul singur cu o hârtie albă și terorizantă,
în unele cazuri, în față. Oricum, reușește să le învețe numele destul de
repede, cam într-o lună-două de când face cunoștință cu ei. Spre deosebire de
colegii care au o singură oră pe săptămână, deci cam 30 elevi x 18clase/ore =
540 de elevi și nu vor ști nici la sfârșitul anului, poate liceului, cum îi
cheamă pe toți. Întrebați-vă cum poți să faci educație individualizată să zicem
la istorie, în clasa a XII-a, la real, cu o oră pe săptămână. Nu poți să faci
nici individualizată, nici neindividualizată. Poți să le dai, mai bine sau mai
rău, o idee de ce se-ntâmplă pe lume, în România, în special.
Între discursul public (instituții, presă, agenții,
formatori de opinie) și realitate e o prăpastie uriașă. Școala de masă este
realitatea. Un mecanism supradimensionat, sufocant, gripat de multă vreme.
Mecanismul trebuie înlocuit cu altceva, dar pentru asta e nevoie de altă
societate și de bani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu