25 sept. 2016

Mituri școlare, 3

              La a douăsprezecea, anul școlar începe cu Bacovia. În primele zile de școală, după vacanța de vară, cam toată lumea pare atinsă de amnezie, în diverse forme. Cum sunt 35 de elevi în clasă, niște metode moderne n-ar strica deloc. Dar pentru metode e nevoie de mijloace. Am stat și m-am gândit.
                a. Miracolul lecției AeL.
            În clasă există un videoproiector și la secretariat un laptop. Trebuie să iau laptopul de la secretariat, să-l conectez, să funcționeze internetul (anul trecut a funcționat cu întreruperi în unele săli, în altele deloc, acum e neplătit și probabil nu va mai funcționa). Să presupunem că funcționează totul, că nu pierd mai mult de cinci minute cu luarea laptopului și conectarea lui, asta nu-i lecție AeL, ci spectacol tv, așa că nu merge. Ar trebui ca fiecare elev să aibă laptopul/tableta lui.

               b. Miracolul jocului de echipă.
            Mi-am adus aminte că la o activitate didactică, la care, de obicei, cei mai buni dintre noi le oferă celorlați exemple de bune practici, o doamnă decorată recent de președintele republicii a venit cu nișțe bucățele de hârtie colorată și ne-a invitat să ne jucăm de-a penarele. Adică fiecare profesor sau profesoară își alegea hârtiuța de culoarea preferată – mie mi-e mai ușor să aleg albastrul, nu știu de ce, doamna știe cu siguranță - , se imagina penar și scria pe hârtiuța respectivă care este viziunea despre lume și școală o noului sine. Mie mi-a fost imposibil transferul de identitate și-am refuzat cam nepoliticos, cu toate că nu trebuia, dar am o mare problemă de adaptare la asemenea exerciții, deocamdată nerezolvată. Nu pot să scriu orice, oricând, oricum. Am constatat că și cu elevii mei se-ntâmplă același lucru, altfel m-aș fi dus cu niște hârtiuțe colorate și i-aș fi îndemnat să fie Bacovia și să mărturisească ce-au gândit ei când au scris poezia „Plumb”. Las’ că n-am fi putut citi în timpul orei scurte decât vreo câteva compuneri și cu siguranță ar fi rămas fără feedback colectiv nenumărate avataruri bacoviene (aș fi preferat forma „avatari”, ca-n „Avatarii faraonului Tla”, dar DOOM-ul nu e de-acord). Așa că am renunțat și la team building.

             c. Ce-am făcut

          Au citit textul pe internet, la telefon. De altfel, anul trecut, când am făcut simbolismul și-am citit multe poezii din școala literară respectivă la ore, am folosit intens telefoanele. Nu avem manuale, vom avea, se pare, prin octombrie, cărți doar dacă aducem de-acasă și-n general, cu excepția sălilor, băncilor, tablei, cretei și buretelui, ne cam aducem de-acasă. Nu e cine știe ce mijloc internetul, dacă nu știi bine textele sau n-ai o carte la-ndemână s-ar putea să nu-ți dai seama câte strofe are o poezie sau dacă textul suna exact la fel în varianta lui originară, dar decât nimic tot e ceva. Și după ce l-am citit de vreo două ori, că îl știam deja, a urmat lecția dintotdeauna: la tablă, cu creta, o schiță a comentariului pe măsură ce se derula și se preciza în dialogul profesorului cu câțiva elevi care s-au oferit singuri, nu cu toți cei 35, fiindcă nu se poate. Cu 21 de elevi în clasă (atâția erau în clasa mea de gimnaziu), nici n-am mai fi avut nevoie de altceva decât de o cărticică cu versuri din Bacovia, una la bancă, și de oameni dispuși să citească, să gândească și să vorbească. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu