26 mar. 2017

Genul liric, pe vremea lui Stalin și-n zilele noastre


            În romanul Ludmilei Ulițkaia, „Imago”, un profesor de română avea obiceiul să intre în în clasă, la a șasea, recitând o poezie (de altfel, asta făcea mai tot timpul). Într-o zi a lunii martie, în 1953, fericit că tocmai se anunțase la radio că Stalin era bolnav (el știa că murise deja), începe chiar din prag  „Odă pentru Anaktoria” de Sappho. După ce termină:
„ – Ei, și-acum, cine-mi spune ce e poezia lirică?
– E despre dragoste, spuse unul mai curajos.
– Așa e, dar răspunsul nu-i complet. Poezia lirică se referă la toate trăirile oamenilor, la viața lor sufletească. Cuprinde și dragostea, bineînțeles. Și tristețea, și singurătatea, și despărțirea de omul drag. Și nu numai de om... Iată și o poezie celebră, scrisă tot înaintea erei noastre, despre moartea unei vrăbiuțe. Nu glumesc...
            Plângeți, zeițe pline de grație și iubire,
            Și plângeți voi, cei de Grații iubiți.
            Vrăbiuța dragă a Lesbiei a murit,
            Preaiubita ei vrăbiuță a murit.
            Mai dragă îi era decât lumina ochilor,
            Mai dulce decât mierea îi era...”

Iată același personaj – genul liric – în zilele noastre, dar nu la ruși, la noi. În cel mai bun manual de gimnaziu (Humanitas),  tot la clasa a șasea – am copiat programa stalinistă? – : < Opera lirică este opera în care  „eul” resimte o stare și și-o exprimă, în vreme ce în opera epică un narator povestește ceva.”
            1. Opera e opera... (fără-ndoială).
            2. Care eu? Ei, care eu... Știți dumneavoastră.
            3. Eul acela nu simte ceva, cum ar fi o tristețe la moartea unei vrăbiuțe, ei, nu, resimte o stare, carevasăzică e mult mai deștept.
            4. Și și-o... (Șiși-ul este paronimul șișului – diferență de un sunet)
            5. Ce-are a face opera epică care e și ea o operă în context?

            Cine n-are profesori să și-i cumpere.

P.S. Profesorul Ludmilei Ulișkaia este minunat. Nu doar că explică omenește ce trebuie explicat, dar se mai și distrează de unul singur. Să reciți poezie lirică de Sappho, la moartea dictatorului, unor puberi care acum descoperă sexul și nu prea știu pe ce lume trăiesc, e de tot hazul.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu